S-au copt ciresele

Image“Viata este un sac cu cirese amare, dulci, rosii, negre, crude, uscate, cu viermi sau cu codita.”

Nu am putut defini ce esti pentru mine, dar esti cireasa mea rosie si dulce… pentru care m-am intins sa o culeg din pom, insa la care inca nu am cum sa ajung, este doar putin mai sus fata de crengile lasate la pamant, pline de ciresele gata sa cada… care s-ar lasa culese de mine. Tu esti cireasa aia din varf pe care eu o vad in Soare… care luceste si la care jinduiesc, care stiu ca este  buna si delicioasa…

Ps: Viseaza-ma printre ciresi.

Advertisements

Alerg, nebun, si-mi scoate inima fum

Image
Alergam mereu pana ne scoate inima fum.. si nu alergam dupa ceva exact, alergam doar ca sa fim mereu in miscare, pentru ca daca ne oprim avem timp sa ne gandim, si ne dam seama ca suntem fara scop. Nu vi se intampla sa mergeti pe strada dar nu aveti directie? Mai aveti o ora pana la urmatoarea intalnire, dar, de frica sa nu para ca nu aveti ce face, grabiti pasul. In ochii trecatorilor pare ca te indrepti catre ceva… si asa te minti si pe tine ca ai unde sa ajungi… insa la capatul starzii nu te asteapta nimic, ci doar o noua strada pe care poti sa o bati… si la capatul acesteia e un sens giratoriu, si, fara sa gandesti, fiind prea prins in inertie, o cotesti inapoi, in punctul de unde ai plecat. Ne intoarcem mereu, mereu in acelasi punct mort. Pe un alt drum, dar o luam mereu de la capat, spunandu-ne ca data viitoare vom fi mai atenti, vom invata din greseli, vom merge mai incet, vom calcula pasii, pentru ca atunci cand vine intersectia, sa nu tragem brusc de volan…

Trecem prin viata cu capul in jos, uitand de multe ori sa privim oamenii in ochi. Fast-line, fast-food, fast-forward, fast-wash.. nu mai gandim, ne luam masini full-options, mergem la all-inclusive, ne comandam pizza cu “de toate”, abonamente cu minute nelimitate, avem in case mobila de la Ikea, ne scriem sms-uri, adormim cu tv-ul aprins, bem cafele de la automat, avem calculatoare cu 2 monitoare, stam inchisi la aer conditionat 4 luni pe an, dam caldura cu 10 grade mai mult in casa iarna decat vara afara… vrem mereu ce nu avem, nu pentru ca trebuie, ci doar pentru ca putem si pentru ca altii au.

Uitam ca rabdarea e o virtute si ca timpul in care astepti te poti gandi la sufletul tau, uitam ca mancarea cea mai buna e cea gatita in doi si servita langa un pahar de vin… ca melodiile se consuma in noi numai daca sunt pe repeat obsesiv si ca muzica nu e doar zgomot, e o stare si iti contureaza spiritul. Ca poti fii cool si daca esti cu bicicleta cu flori in cos, intr-o rochita usoara, vara si ca o vacanta in cort, acolo, sus, unde se aude doar ecoul e mai mult decat all-inclusive… Ca samponul la plic nu o sa iti ofere prospetimea pe care ti-o da cazarea sub mii de stele si apa rece de izvor stropita pe fata. Ca un mesaj cu “You are amazing”, scris cu ruj pe oglinda din baie, de dimineata, spune mai multe decat 140 de caractere dintr-un sms. Ca un “te iubesc” pierdut sub o liniuta pe lista de cumparaturi o sa il faca sa iti cumpere bujori si sa te iubeasca toata noaptea. Uitam ca “Joy at home” nu poate exista fara o bucata de lemn, o vaza plina cu flori, un stativ de piatra sau culorile Focului si Pamantului pictate pe pereti. Ca noaptea e facuta sa ii fie tacerea taiata in doua voci si dimineata e mai aromata cand miroasea a cafea. Uitam sa zambim momentului, ni se pare ca zambetul e prea pretios, ca pierdem elasticitatea tenului… fugim si de Soare, de frica sa nu facem riduri, cand singura marturie ca am trait vreodata sunt cutele usor sculptate pe fetele noastre cand suntem batrani… Fugim mereu inspre un  alt pisc, chiar daca acolo unde ne aflam e cel mai sus unde am fi putut ajunge de pe acel drum. Coboram putin mai jos doar ca sa putem urca din nou, doar ca sa schimbam peisajul, avand de partea noastra un calcul rapid ca probabil “acolo” e mai bine… dar acolo e  mereu un “dincolo” si nu ajungem unde vrem pentru ca nu am stiut niciodata unde vrem sa ajungem. Mergem si mai departe, ne indepartam de curat, de simplu, de frumos, de noi… si mereu singuri, fugim prin viata, de parca ne setam un ritm incoerent doar ca ceilalti sa nu poata tine pasul cu noi.

Cantec de gasit: https://www.youtube.com/watch?v=Dwzn7nc6Vsg

De ce iubeste

       Image

Iubeste la mine lucruri pe care nici macar eu nu le stiam despre mine. Imi miroase parul dimineata si ma saruta instinctiv pe obraz. Nu se ridica din pat pana nu isi lipeste urechea de buricul meu si imi spune ce piele fina am. Deschide larg geamul si lasa toata primavara sa ne inunde patul. Stie ca iubesc aerul proaspat de dimineata si el e gura de oxigen de care am nevoie.
Imi face cafeaua de dimineata, chiar daca stie ca in viteza, nu o sa apuc sa o beau pe toata… dar o iau la baie in timp ce ma machiez doar ca sa mi-o faca si maine. Nu ma critica ca imi arunc pijamaua si nu fac patul… dar le aranjeaza frumos pe margine, are de asteptat cel putin o jumatate de ora pana iesim pe usa. Seara, cand ajung rupta dupa o zi, ma bucur atat de mult ca e patul facut, e totul cozy si, in sfarsit, dezordinea zilei dispare.
Desi imbrac acelasi parfum, el in fiecare dimineata imi spune cat de bine miros. In masina da mereu mai tare cand e melodia mea preferata, pentru ca stie ca am cel putin o obsesie de-a vreunui radio, si sigur se aude pana la lucru pe Guerrilla. Eu cant si el zambeste tacut, uitandu-se pe geam si gandindu-se, probabil, ca urlu prea tare, insa nu m-ar margini niciodata… Ziua se gandeste la mine insa nu ma suna des, insa ii sclipesc ochii cand ma vede, pe strada, venind inspre el. Primul lucru pe care mi-l spune e “mi-a fost dor de tine”. Si e ca un drog de care nu as stii ca sunt dependenta, dar mi-ar lipsi enorm sa nu mai aud cuvintele astea. Acasa la el are un sertar doar pentru mine, si mi-a pus deoparte un cap de la periuta de dinti. Desi imi place mai mult acasa, ma primeste in viata sa cu toate cele pamantesti. Pe noptiera lui este un demachiant pentru ca stie ca nu suport sa nu ma demachiez inainte de culcare. Ma priveste seara cand imi dau cu 3 straturi de crema pe fata si stie ca nu are voie sa ma pupe atunci, cu toate astea imi fura un sarut pe buze. Noaptea ma tine in brate si ne trezim de multe ori deodata, zambind, sarutandu-ne si continuandu-ne visul. O data la cateva seri scoate din frigder o sticla de vin si devenim electrici. Ne aruncamin idei si dezbateri, printre fapte si povesti cotidiene. Ma priveste si ma simte mai desteapta decat el. Dar el are controlul si e barbatul meu, si ma iubeste pentru ca dupa o demonstratie feminista il las sa ma domine. Cand lucrez la comp ma lasa sa ascult Lana si imi saruta buricele degetelor de la picioare…
Pentru ca e alaturi de mine acum, cand sunt tanara si frumoasa, dar se imagineaza cu mine la o casuta cu doi nepoti in brate. Viseaza la aceleasi vise ca si mine si credem amandoi in acelasi bun simt, in caldura fata de oameni, in ambitii si cariera, in viata de familie. Uneori ma surprinde in weekend si luam masina si doar ne plimbam pe sosele, printre dealuri, sau ma duce sa vad un parau sau sa imbratisez un copac. Facem dragoste in masina, in iarba, in padure, in parcuri, in rauri si in mare, nu ii e frica sa ma vrea si sa mi arate asta.. Noptile se bucura de corpul meu si imi devoreaza parti care nu stiam ca pot emite atatia fiori.
In concedii nu ii pasa unde vom dormi, ci conteaza ca suntem acolo unul pentru celalalt si o scoatem oricum la capat. Pentru ca iubeste culoarea, filmele simple dar smart, bicicleta, snow-ul, iarba, electro, festivalurile, declaratiile de amor in portugheza, Soarele si marea, cafeaua la Stuf si noptile in Expirat, high life-ul dar si cortul, hand-madeurile dar si hainele de firma. Si ma iubeste in toate nebuniile si starile, cand sunt absurda si cand sunt fericita, cand sunt expansiva sau cand prefer singuratatea.. cand sunt imbracat in bumbac sau in matase, pe tocuri sau in balerini, roscata sau blonda… Imi aduce bujori, pentru ca sunt 1 leu bucata si stie cat de mult iubesc “joy at home”.. Ii place mirosul meu de vanilie si rasul meu colorat cand deranjez pe toti din jur. Imi contureaza visele si imi arata unele pe care nici nu stiam ca le am.. si le indeplinesc cu si prin el, si uneori pentru el.

Unde esti?

“He was charismatic, magnetic, electric and everybody knew it. When he walked in every woman’s head turned, everyone stood up to talk to him. He was like this hybrid, this mix of a man who couldn’t contain himself. I always got the sense that he became torn between being a good person and missing out on all of the opportunities that life could offer a man as magnificent as him. And in that way I understood him ..”