Marea mea are buline

a_summer_song_by_ineedchemicalx-d581q8e

Tot ce ajunge un gand colorat pe o coala alba, alinierea cuvintelor intr-o propozitie cu sens, emotia, simtamantul, Iubirea si tot scrisul… totul  a inceput cu Marea… si tot aman momentul in care o definesc… nu pot, pentru ca mi se scurge apa sarata prin vene… e ca si cum as incerca sa descriu un Univers, desi, si numai sa se descopere ca exista Univers a fost nevoie de mii de ani de ganduri puse cap la cap, transmise din Om in Om…

Dar eu simt marea… si fiecare dintre noi are Marea sa, asa cum fiecare are Universul sau… si nu stiu cum e pentru altii, dar marea mea are buline. Si o iubesc… o iubesc atat de mult, incat, daca as muri inecata in mare as stii ca m-am intors la esenta mea. Asa cum unii Oameni se prefac in tarana, eu trebuie sa ma prefac in Mare… vreau sa devin un val care spala tarmul, ca mai apoi sa cobor in adancuri, sa ma scufund… sa ii exploatez, in sfarsit, adancimile si sa ma intind cu totul in ea… nu ar mai exista frica de adancime, frica de intuneric, frica de gol, frica de ne-aer… as fi doar un fascicul de Lumina ce ar strabate-o vertical si ar lumina calea micilor suflete ce isi cauta mangaierea Soarelui. As vrea sa pot calauzi drumul celor care vor sa uneasca linia Adancului cu linia Oriozontului… as vrea sa devin valul ce ajuta pescarii sa se intoarca la mal cu plasa plina de peste, as vrea sa fiu apa in care delfinii se arunca intr-o miscare ce deseneaza bolta Cereasca… uneori, as vrea sa fiu stropul de apa ce sare in aer si in care se rasfrange curcubeul cand un nebun indragostit de Viata si Moment inoata sa prinda Soare in Rasarit… Si daca ar fi sa aleg un loc, as vrea sa fiu o bucata de apa in capatul de plaja al Vamii Vechi, atat de aproape de toti cei care ma iubesc… pentru care sunt cu buline…

Doamne, fa-ma Mare!

If love had a sound, this would be that sound…

akuanaruIncepe ca orice moment… unul simplu, in fundal… inca nu esti sigur ca il traiesti sau e aievea… daca nu esti atent ratezi inceputul… trebuie sa iti deschizi simturile sa il traiesti cu mintea, cu trupul, sa ii simti vibratia.. e joasa si e ca un punct… e fad, in spate, dar daca il auzi, te conectezi la energie… e atingerea unui bat de lemn pe metal… ti-e necunoscut si nu il auzi, dar e preludiul muzicii noastre…

Beatul principal e constant, il aude si un copil… dar trebuie sa intri adanc, sa auzi finalul fiecarui cuvant, e pe segmentul crescendo al unui saxofon… si, ooo, saxofonul… Saxofonul poate cuprinde toata poezia unei vieti.. de la notele joase – bataile inimii, suferinta, durerea prelungita, suflarea, rasuflarea, taierea ei… pana la a canta bucuria din ochi si zborul clipei, gingasia unei femei, inflorirea ciresilor si a florilor de mai… iti canta flacara focului de pe o plaja, sunetul valurilor sau linistea vantului…
Dar acum, aici, canta senzualitatea, daruirea, dorinta, abandonarea in intuneric… te duce sus, inspre final, mereu contrabalansat de chitara si bas… pentru prima data, Chitara intelege ca nu e locul ei si ca El trebuie sa conduca dansul. Chitara are mirosul femininului si canta dulce, dar profunzimea, aburul, distorsiunea, ameteala, highul…. poate fi doar suflat din the sax..

Ma las purtata de cuvinte si imi rasuna “make love to your soulmate…. how does it feel?” … si ma gandesc ca trebuie sa fie exact asa cum simt pe pielea goala si putin rece fiorii beatului…simt ca vreau sa ma strang intr-un singur punct, sa fiu una cu mine, in primul rand… Il las pe El sa imi mangaie invelisul, sa ma atinga pana cand fiecare freamat ce imi travereseaza trupul sa ma deschida … si sunt umbre de soapte si ritmul e incet… e cu cuvinte pe jumatate, a caror finalitate doar o intuiesti, desi imi rasuna in cap de mii de ori… totul e pe repeat si … oo, saxofonul… ne poarta intr-o bucla continua… uneori e doar liniste si intuneric… dar sangele ne pompeaza in ritmul atingerii cinelelor si devenim una, o entitate…

Si uitam sa respiram, nu exista urma de regret, tu esti doar prezentul meu si nu exista maine si prejudecata.. si judecata.. si ne amestecam…. si gandurile se unesc in constiinta sexualitatii noastre, suntem goi si simtim doar dare de sudoare.. aluneca pe spatele tau si le sorb… nu exista cearceaf, sau pat, sau camera, sau lumina, sau vorbe.. e doar o unda… o frecventa pe care ne-am ridicat… ne-am ridicat pe un sunet si e doar placere… e poezia noastra… si ramanem fara versuri, fara continut… suntem doar placere si muzica…

Akua Naru – Poetry: How does it feel?

Undeva in Bucurestiul interbelic

Ea:
Cu intelectualii vremii, discutati poezie si viata si idei… si in fundal o femeie canta langa un lautar…
Si se uita la tine si iti zambeste si duce nota sus dar inchide ochii…
Tu continui sa vorbesti ca si cum nu iti pasa, dar stii ca e a ta… iti place jocul de idei cu partenerii tai de masa, cu o tigara aprinsa.
Din cand in cand, te uiti la ea… si te mai scufunzi in muzica… si e frumoasa dar inca e fundalul…
Nu ti-ai terminat pledoaria si ea te lasa pentru ca stie ca esti infocat si ii plac gesturile tale… cum tragi din tigara, cum ridici mainile cand nu iti place comentariul celui de langa tine..
E sepia… sunt scaune vechi din lemn masiv cu tapiterii ce striga a marturii nemaiauzite
El:
Si e fum in incapere… si e o formatie in care toti is blazati… dar ea te priveste
Ea:
O parte din tine o lasi in locul ala, si probabil se va pierde odata ce te vei ridica de la masa…
Pentru ca ea iti canta doar tie…
Si va intalniti pe usa din spate… si ploua… si fugiti pe strazi cu balti si felinare
Ii arati ca dincolo de cuvant… e un gand… si gandul s-a nascut cu ea si ..
e o mansarda… si picura cald… si ea e frumoasa ca o Iunie… si o iubesti printe carti ruginite de amprentele vremii…
Si ea, se da toata… ea iubeste Bucurestiul si pianul si..noaptea asta cu tine
El: [ ma-nnebunesti…]
Ea: [ visez cu tine]
El:
[si eu cu tine in visul povestit de tine]
Pe fundal se aud melodiile lui moscopol
Si e intuneric afara, ploua mocaneste
Se vede lumina felinarului
Perdelele sunt trase
Imi plimb nasul pe ceafa ta
Tremuri incet…. imi trec mainile peste abdomenul tau, apoi pe spate, urc incet prin par
Ea: Si miros a dulce… si a Acum
El: Mirosi a dulce si a cirese, eu a tutun
Ea:
Tu esti frumos ca poezia din tine… imi plimb mana pe spatele tau pe coloana…
Si uit ce e suferinta si ca exista ieri si scaune si scena…
Si ma dau toata… pentru ca mana ta pe spatele meu imi re-aranjeaza moleculele
Zbiara si ele de intensitatea clipei
El: Lacrimam … si nu ne spunem de ce
Ea:
Pentru ca eu inteleg ca asa trebuie sa fie o noapte… cu felinare si picaturi de iunie
picaturi de amor
picaturi de pacat
picaturi de bine si de abandonare
[ea tremura..]
El:
Coapsele imi strag piciorul, si ne lasam limbile moi sa se impleteasca….. ai parul ud
Ea:
E de la ploaie
Dar gatul … este de la sarutu-ti apasat
Ma las, cad prada… si te strang tare intre coapse
Tee simt atat de aproape… incat nu mai exista departe
El:
Iti soptesc in ureche ca nu putem face galagie… insa ma opresc incet sa-ti explorez gatul incet… iti lasi capul pe spate ca int-o rugaciune…
Si tremuri, ne tinem in brate si stam doar sa simtim cum ne amestecam…
Ea:
Ma gandesc ca daca sfintii ar fi trait asta, nu ar fi putut fi numit pacat…
Si ne amestecam… “trupurile-n noapte, pana ajungem soapte”
Si ma rastorni, dar nu imi delipsec mana de pe gatul tau..
Si parul tau… si ochii tai… si buzele…
Le privesc si te ating cu inelarul pe buze si te sarut apasat
El:
Imi place sa iti descopar sanul… sarutul meu se opreste pe sfarcul stang…
Ea:
Sanul meu zambeste
El:
Iti musc inelarul
Ea:
Mai vreau, dar il trag doar sa simt ca ma dor dintii tai
El:
[urasc ca sunt aici … vreau sa fiu acolo….
sau sa fii tu aici]
Ea:
Cobor in jos si iti explorez fiecare centimetru de piele… imi place mirosul tau de tutun si de filozofie
El:
[ma innebunesti]
Ea:
si te innebunsc

Ne intindem pe tot Pamantul
El:
[nu am replica]
Ea:
[uneori e bine sa… taci… sa fie Liniste
ai nevoie de Liniste]
El:
(Liniste)
Ea:
Si apoi a fost… Liniste… s-au iubit
Pana ce Soarele a rasarit de sub acoperisurile Bucurestiului vechi
El:
 (Liniste)
Si ei faceau dragoste cu ploaia,
… cu vantul
Ea:

Si ea… si acum canta despre el… iar el…inca o priveste cu ochi haini in fiecare seara
A cazut de mii de ori…

Zboara impreuna acum

Hey, mama, am tot!

Azi am semnat un document si m-am auzit spunand cu voce tare: “acum zece ani nu ma gandeam ca o sa semnez tot cu numele asta”. Am ras.
La 18 ani mi se parea ca in zece ani o sa fiu o mega-femeie, din aia cu sanii mari si decolteu, cu ruj rosu pe buze in fiecare zi, cu tocuri cui si sacou cambrat. Ei bine, sanii mei sunt tot cupa B, la fel de fermi ca la 18 ani dar in nici un caz mai mari. Ma dau cu luciu de buze in culori pastelate si am un suflet de hippiot. Ma simt free si bluzele cambrate ma strang, port tocuri cui, dar imi plac si balerinii si adidasii si  platformele… Ador bluzele din in, imprimeurile etno si parfumurile dulci, care iarna imi aduca aminte de Iunie. Credeam ca pana acum o sa am un barbat frumos, ca din reviste, un Javier Bardem, si, chiar daca nu casatorita, intr-o relatie din aia cu pahare si tacamauri cumparate impreuna, cu lenjeria de pat aleasa in doi si singurele discutii in contradictori aveau sa fie daca mai cumparam acelasi balsam de rufe sau renuntam  de tot ca imbacseste hainele. Realitatea e ca nu m-am simtit nici macar aproape de realitatea creata atunci pentru ca ceea ce am acum, nu am stiut niciodata ca imi doresc.
Ma simt, cu cateva zile inainte sa se scurga al 26lea an din viata, un copil mare, dar care nu se poate pierde prin lume, ci doar se pierde cu firea uneori. Inca sunt rasfatata dragilor mei parinti si primesc de la ei salata de boeuf fara sa pretinda ca la varsta mea ar trebui sa am oala cu supa pe aragaz. Sunt singura, dar niciodata nu m-am simtit singura. Sunt acolo unde stiu ca pot sa infrunt cel mai mare CEO si lupii din padure, ca pot trai un an fara bani in buzunar, stiu ca o pot lua oricand de la zero si tot ajung bine pentru ca am bun simt, stiu ca pot merge la un maraton daca ma pun acum sa alerg timp de trei luni, stiu ca pot strabate El Camino, ca ma poti uita in desert, pe un varf de munte sau in mare si ma voi descurca cumva.
Daca ma latra cainii ma dau jos si musc mai tare, daca ma sperie din senin un sarpe pun mana pe el si il arunc in zare… Da, sunt o femeie adevarata si curajoasa si fun si happy… Dar mai stiu ca ma fastalcesc mereu la prima intalnire si ma pis pe mine cand dau ochii cu el intamplator. Inca nu stiu cand prea multe mesaje e prea mult, cand sa las mandria la o parte, cand sa ies cu totul cand nu mai este bine si nu stiu cand trebuie sa lupt pentru cineva. Oare ramanem mereu incepatori in jocurile astea?
Vreau sa traiesc iubiri fresh si colorate, reinventate mereu, si fara complicatii and bitchin’ and winning… Vreau chitari, si focuri de tabara, si nopti lungi de vara cu Rasarite deasupra Begai, Uniriiului, Apusenilor si Bucegilor, Novisad-ului, Bihorului, Vamii Vechi… Mai vreau Rasarite pe drum in masina catre casa, obosita de concerte, vreau plimbari in mini-vans si zambete pe buze si glume faine si curate si fara invidii. Vreau ski si off-piste si motor si drumuri ce taie desertul in doua, veri cu poveste, dimineti cu biscuiti de ciocolata, pestisori colorati din oceanele lumii. Vreau sa zbor cat mai des deasupra norilor cu avionul catre destinatii noi, vreau sa vad pamantul sub mine inainte sa ma arunc in gol, vreau sa aud constanta vantului in timp ce am doar o aripa desupra capului..
Nu, nu vreau seriale si frigiderul plin si momentul preferat al zilei sa imi fie cina cu 3 feluri, nu vreau vacante la all inclusive, sa dormim in pijamale si sa mirosim a tutun si nu vreau sa ma certe ca nu ma mai maturizez niciodata.

Hey, mama, sunt Fericita! Si, de fapt, este tot ce imi doresc. Am tot!

“When I was young, my mother always told me happiness was the key to life. When I went to school they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down “happy.” They told me I didn’t understand the assignment. I told them they don’t understand life. ” (John Lennon)