If love had a sound, this would be that sound…

akuanaruIncepe ca orice moment… unul simplu, in fundal… inca nu esti sigur ca il traiesti sau e aievea… daca nu esti atent ratezi inceputul… trebuie sa iti deschizi simturile sa il traiesti cu mintea, cu trupul, sa ii simti vibratia.. e joasa si e ca un punct… e fad, in spate, dar daca il auzi, te conectezi la energie… e atingerea unui bat de lemn pe metal… ti-e necunoscut si nu il auzi, dar e preludiul muzicii noastre…

Beatul principal e constant, il aude si un copil… dar trebuie sa intri adanc, sa auzi finalul fiecarui cuvant, e pe segmentul crescendo al unui saxofon… si, ooo, saxofonul… Saxofonul poate cuprinde toata poezia unei vieti.. de la notele joase – bataile inimii, suferinta, durerea prelungita, suflarea, rasuflarea, taierea ei… pana la a canta bucuria din ochi si zborul clipei, gingasia unei femei, inflorirea ciresilor si a florilor de mai… iti canta flacara focului de pe o plaja, sunetul valurilor sau linistea vantului…
Dar acum, aici, canta senzualitatea, daruirea, dorinta, abandonarea in intuneric… te duce sus, inspre final, mereu contrabalansat de chitara si bas… pentru prima data, Chitara intelege ca nu e locul ei si ca El trebuie sa conduca dansul. Chitara are mirosul femininului si canta dulce, dar profunzimea, aburul, distorsiunea, ameteala, highul…. poate fi doar suflat din the sax..

Ma las purtata de cuvinte si imi rasuna “make love to your soulmate…. how does it feel?” … si ma gandesc ca trebuie sa fie exact asa cum simt pe pielea goala si putin rece fiorii beatului…simt ca vreau sa ma strang intr-un singur punct, sa fiu una cu mine, in primul rand… Il las pe El sa imi mangaie invelisul, sa ma atinga pana cand fiecare freamat ce imi travereseaza trupul sa ma deschida … si sunt umbre de soapte si ritmul e incet… e cu cuvinte pe jumatate, a caror finalitate doar o intuiesti, desi imi rasuna in cap de mii de ori… totul e pe repeat si … oo, saxofonul… ne poarta intr-o bucla continua… uneori e doar liniste si intuneric… dar sangele ne pompeaza in ritmul atingerii cinelelor si devenim una, o entitate…

Si uitam sa respiram, nu exista urma de regret, tu esti doar prezentul meu si nu exista maine si prejudecata.. si judecata.. si ne amestecam…. si gandurile se unesc in constiinta sexualitatii noastre, suntem goi si simtim doar dare de sudoare.. aluneca pe spatele tau si le sorb… nu exista cearceaf, sau pat, sau camera, sau lumina, sau vorbe.. e doar o unda… o frecventa pe care ne-am ridicat… ne-am ridicat pe un sunet si e doar placere… e poezia noastra… si ramanem fara versuri, fara continut… suntem doar placere si muzica…

Akua Naru – Poetry: How does it feel?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s