E o simpla stare de spirit

love_by_jayhookerimages-d5tzp81

Fie ca iti vine sa muti muntii sau sa te pui sa bocesti in fata la Grey’s Anatomy, fie ca vrei sa alergi cand e Soare afara sau iti vine sa iti bagi concediu jumate de zi si sa pleci acasa, fie ca vrei sa conduci 1000 de km cu muzica la maxim si zambetul tamp pe fata, sau vrei doar sa stai linistit cu un ceai de roibos in fata la povesti, totul e doar o stare de spirit. Tot ce crezi ca poti sau crezi ca nu poti face, asa este. Tu esti stapanul vibratiei din corpul tau si toti atomii se alineaza in aceeasi muzica, toata simfonia fiind condusa de dirijorul suprem: creierul nostru. Creierul asta cenusiu, micut si intortocheat, ce sta bine ascuns in spatele invelisului atat de atent aranjat in fiecare zi. Gandul, intentia, reusita, totul se propaga in corpul tau astfel incat muschii, oasele, ligamentele, sangele ce iti curge si popmeaza in inima, odata cu toate simturile tale, emotiile, se alineaza, asa cum se alineaza planetele in cer, sa faca ceea ce tu iti propui. Esti singurul tau stapan si odata ce iti impui un nou obiectiv, vei ajunge acolo.

Poti duce mult mai mult decat iti este dat, si nu, nu trebuie sa ajungi sa iti testezi limitele zi de zi, ar fi epuizant si nu ne dorim o lupta continua cu noi insine… dar incearca sa fii mereu putin mai sus decat erai tu, pe fiecare plan.. Pentru ca universul va conspira ca tu sa te bucuri de oportunitati care nu sunt date celor care nu muncesc pentru ei insisi.

Sa fii mereu mai bun, mai rabdator, mai altruist, mai intelegator, mai iubitor, mai deschis, mai echilibrat, mai inteligent, mai disciplinat… sa fi putin “mai” decat erai ieri. Pentru ca atunci cand tragi linia la final de zi, sau poate de luna, de an, sa iti multumesti trecutului “tu” pentru ceea ce esti azi.

Viata de acum e suma deciziilor pe care le luam in fiecare zi si a viselor ce ni le dormi indeplinite, pentru ca ceea ce ni se intampla, se intampla tuturor.. In afara de experientele extreme pe care doar unii dintr noi le traiesc, aceeasi lupta o ducem cu toii… Fiecare dintre noi are un job, unde banii sunt prea putini sau poate doar timpul liber prea scurt, in care exista conflicte cu colegii sau prietenii prea stranse care isca vorbe, fiecare are o simpatie sau antipatie fata de unul, altul sau poate fata de sistem… la un moment dat apar maririle sau promovarile, la care tu esti sau nu inclus… fiecare ajunge acasa, unde il asteapta cineva sau poate doar o pisica sau un caine… ajungi si trebuie sa mananci si trebuie sa te gandesti ce o sa gatesti sau ce o sa comanzi… Fiecare dintre noi asculta muzica si e o decizie constienta ce vrei sa asculti si cum iti decorezi sufletul in culori. Fiecare are parinti pe care ii iubeste si pe care apuca sa ii vada mai rar sau mai des… e decizia noastra cat timp le dedicam sau calitatea timpului petrecut cu acestia… fa-l sa conteze… fiecare dintre noi se lupta cu o rata, cu cheltuieli, care mereu depasesc bugetul… fiecare are pasiuni si este decizia noastra cum ne cresc pe noi insine, cat timp si energie dedicam si acestora… ce este prioritar si ce nu in fiecare clipa…

Felul in care raspundem la provocari este ceea ce ne face cine suntem, nu provocarile ce ne sunt date. Viata este un raspuns intern al nostru la stimulii din afara… asa cum trebuie sa comanzi dintr-un meniu, alegi ce ai nevoie in momentul respectiv: vrei sa raspunzi curat, frumos, ca o salata de vara, sau vrei sa te porcesti ca o shawarma cu de toate… vrei un desert fin, delicat, ca un tiramisu… sa simti calitatea ingedientelor, sa te bucuri de savoarea momentului, sau vrei o prajitura cu multa faina si crème doar pentru ca ti-e pofta sa musti din viata si sa te umpli pe interior cu ea… Ai chef de broccoli sau de carne? Poate azi vrei sa faci alegerea nepotrivita si alegi carne si cartofi prajiti… dar stii ca maine iti va parea rau, sau poate ca nu o sa iti para, dar stii abia peste o saptamana vei scapa cu constiinta curata…

Am invatat ca atunci cand esti pregatit, vei trece primejdia grea… Si oportunitatile adevarate nu sunt acolo unde oricine poate pune mana pe ele…

Asa ca alege corect sau alege incorect, dar alege constient si asuma-ti… Fa ce trebuie sa faci sa gandesti pozitiv, si lucrurile bune o sa inceapa sa se intample… Fii tu, in fiecare zi, dar fii o versiune mai buna a ta… creste-te cu fiecare gand, fapta, decizie luata… Nu iti arunca cu noroi pe propriul tablou, alege sa te hranesti cu emotii curate…

Cea mai frumosa parte din tine…

1383894_579823445412790_1727618228_nVine unul si intra pe usa ta si nici tu nu iti dai seama cand isi infige radacinile in sufletul tau… este ca un copac care isi extinde crengile in directiile venelor tale, in sensul in care ti se scurge sangele prin corp… toate iti ajung intr-un final fix in inima si, lemn in lemn, ca o caramida peste o alta, devine un trunchi pe care nu mai ai cum sa il smulgi… Nici nu te doare cand se instaleaza, ii faci loc frumos, iti deschzi partea aia ce era pana atunci inaccesibila, la fel cum a despartit Moise marea-n doua… vrei sa fii mai mult decat ceea ce erai inainte si stii ca, exact ca o planta pe care o sadesti in Pamant, rodeste si isi ia doar cata apa are nevoie, nu ia nimic mai mult decat ceea ce i se ofera… nu infinge tarusul in inima si nu iti taie rasuflarea… e incet si sigur, noapte cu noapte, idee cu idee, cuvant cu cuvant… piele peste piele…

Omul ala, cu tot ce este el, ajunge sa te defineasca, mai mult decat tu ai vrea sa il lasi. Si daca vine un moment in care ai vrea sa il extirpi, ar trebui sa mai tai cu tot cu o jumate din ceea ce e bun in tine, si nu vrei sa ranunti la nici o parte…

Asa ca te hotarasti sa il pastrezi acolo, adanc, si sa construiesti peste el. Iti face placere ca te-a construit atat de frumos si, uneori, cand e rece afara si gri si e noroi, e cea mai frumoasa parte din tine…

Din Doi Unu

shelter_by_jayhookerimages-d59fcu1Din doi nu poti face unul. Nu iti poti lua de la unul nebunia si pasiunea, de la altul ceaiul negru de dimineata cu biscuiti. Nu iti poti lua de la unul spontaneitatea si “carpe-diem”-ul, iar cu celalalt sa iti faci planuri de mers la munte iarna si la sat de Paste, la bunici, ca sa faci cozonaci. Nu, oricat ai vrea, nu poti avea cu unul noptile firbinti, in timp ce cu al doilea ai “te iubesc”-ul.

Cu unul ai emotia revederii, fluturii in stomac, atractia aia de la minus la plus infinit, un nou inceput de fiecare data cand va vedeti. De la altul ai siguranta ca va face plinul la benzina, ca va fi acolo sa iti stearga lacrimile cand urla seful tau la tine sau te-ai certat cu o prietena.
Pe cealalta parte, el nici nu stie ce sef ai, ce prieteni ai, si cu atat mai putin, nu ti-ai permite luxul de a i te arata vulnerabila. In fata lui esti femeia dominatoare, esti senzuala, o felina, mereu perfecta si gata de atac, de a sari deasupra prazii. Cu el te arunci in poleminici, e o lupta de idei care te fac sa te simti mult mai puternica, te tine mereu cu mintea in priza si nici tu nu stiai de ipotezele ce le poti emite. Esti mereu in garda, te tine high minded si apeleaza la higher self-ul tau.
In clipa de fata, ai pierdut toate aceastea cu cel dintai si ai uitat cat de confortabila poate sa fie linistea. Ai uitat ca ai ajuns la nivelul acela, cand o privire spune mai mult decat o mie de cuvinte, si raspunsul vine sub forma unei imbratisari…

E clar cu care dintre ei esti mult mai “tu”, insa pentru o perioada nu te mai coafeaza acest “tu”. Pentru ca si tu vrei sa scapi de realitatea in care traiesti. Primul iti ofera iluzia unei alte lumi, in care iti place, dar recunoaste… pe termen lung, vrei sa te poti enerva ca iarasi ai ars somonul la cuptor si ai nevoie ca cel de langa tine sa iti spuna ca il va manca oricum, pentru ca l-ai facut tu. La un moment dat te vei satura sa vinzi iluzii si vei vrea sa fii iar in adevarata ta piele, pentru ca devine epuizant sa traiesti un nou inceput de fiecare data, pentru ca te saturi sa fii mereu dura si mandra si vrei pe cineva care te ia asa cum esti, sa te stie din toate unghiurile si sa te iubeasca pentru ca esti exact asa.

Si totusi, ne luam fiecare bucatica din alta parte, in speranta ca il vom gasi pe acela care ne va saruta trupul nesatul dupa apus si ca ne va si pupa in graba pe obraz inainte de a pleca la servici. Speram ca undeva, va veni Unul care stie iti ne tina sufletul in palma ca un bibelou, in timp ce mitea ne-o tine conectata la priza.

Fara de cap

c0b5e963d003c74e5e731179f5f03432-d4lfo3lTe gandesti si te razgandesti, si treci printr-o multime de straturi, de nivele de intelegere despre tot ce s-a intamplat… decojesti subiectul ca invelisul unei cepe, ca mai apoi sa impachetezi totul frumos si incerci sa ii pui o fundita, sa ii pui o eticheta si iti spui ca ai mers mai departe. Te pui in toate ungherele mintii celuilalt, in fiecare coltisor al inimii si incerci sa ii descosi emotiile, pentru a-ti da seama cum ati ajuns aici… Dar esti puternica si te-ai luptat cu toti demonii si e mai presus decat tine subiectul si fruntea sus…
Dar viata iti da, pentru ca poti duce… si apare in fata ta, inalt, frumos si cu zambetul pe buze… si o fierbinteala te ia din mijlocul tau, din epicentru, si, ca o lava, distruge tot in cale, parca iti topeste organele si te inrosesti… ritmul inimii se accelereaza si ti-e frica sa nu iti ia doua minute sa sa spui banalul “ceau”… iti tremura vocea de parca cineva te-a lovit in lobul central… intri intr-un bubble, in care nu stii ce cuvinte iti ies din gura, nu controlezi decat rictusul care iti ramane intiparit pe fata. Pentru ca esti mai tare si trebuie sa iti mentii zambetul pe fata… Pleci usor capul si treci mai departe, cu cateva vorbe aruncate in vant, pe care nu le mai poti reproduce… Fiecare pas este o provocare, te simti ca o gaina careia i s-a taiat capul si nu mai are nici un reper, ii fug picoarele fara voia sa, care incotro… si ti-e ciuda, ti-e ciuda ca inca te face sa te simti asa… pentru ca tu iti vezi de viata ta si l-ai pus deoparte… Si mai e si baiatul ala blond care moare de dorul tau si care te tine de mana si e mandru de asta.
Si totusi, mereu, in viata, vor fi persoane pentru care ti se taie picioarele, insa unele din ele nu merita satisfactia asta… si desi nu o sa stie niciodata, te-a facut sa transpiri in palma la prima adiere de parfum, un miros atat de cunoscut tie…