Palatul mintii mele in Regatul Unit

hideing_by_jayhookerimages-d61dwpuE destul de ciudat chiar si pentru mine sa imi incep fiecare post cu “sunt fericita”..sau sa il termin, sau sa il zbier pe undeva prin mijlocul uniui paragraf… Dar eu ce sa fac daca viata asta pentru mine e si main-ul si after-ul deodata? E asa de fain totul ca nu pot decat sa ii dau drumul la taste si sa imi scriu toata Fericirea. Sunt fericita! Na, sa se stie! sa se stie ca se poate. Sa se stie ca si daca esti ultima deprimata si suferinda, e doar o stare trecatoare, pana cand ajunge totul in sinapsa si se goleste inima de dureri.. si iaca, te pui si construiesti. Si cel mai fain este cand ti se si arunca cate o bomba de oportunitate din univers, si o inhati, si mai pui si tu putin osul, incercand sa alegi doar momente pe care le vei povesti nepotilor.. si uite, ai reteta de a te simti din nou fericit.. Daca ce simt eu acuma ar fi o mancare, ar fi o shawarma cu de toate, o bomba calorica, o fantezie plina de gust, de la picant, la juicy, cu carne si cartofi prajiti, din alea din care nu ai voie dar al naibii de bune impreuna… Daca ar fi sa descriu ce simt acum, de fapt, ar fi si cea mai light masa din lume, in care calitatea primeaza calitatii… Pentru ca simt, in acelasi timp, ca totul a fost atat de pur si de simplu, si fara vinovatii si totul atat de corect.. nu stiu, ar putea fi si un desert cu ciocolata si miez de smochine, cu coji rase de portocale si cu unt topit deaspura… ar fi acel desert pe care l-am mancat cu Ioana in Covent Garden, la Jamie Oliver in bucatarie…Atata de frumos ma simt…

Daca ar fi sa descriu ce simt acum, ar fi toata pasiunea dansatorilor pe care i-am intalnit la Pinapple Dance Studios, oamenii aia care revarsau energie prin fiecare miscare, unduire.. fiecare lock, pop, slide, shuffle.. A fost cu hip-hop si house choreography si e freaking amazing cum regasesti aceleasi elemente in fiecare dans, in fiecare sport, in miscarea noastra de zi cu zi. Cum poti sa faci strechingul in miscari brsuste de hip hop, cu unduiri kinky sau cum poti sari de pe un picior pe altul in house…
Exact aceleasi miscari pe care le fac zi de zi in sala, fara muzica, in fata oglinzii… si totusi, fiecare stil in care duci o aceeasi miscare, te introduce in activitatea ce urmeaza sa o faci.. Dupa inclazire intelegi deja in ce ritm se va desfasura clasa… Te duce deja acolo.. si asta e un talent unic al instructorilor… Si cand intri in ritm, cu toate greselile pe care le faci… Nici macar nu conteaza, esti acolo sa incerci… sa feel free sa o buctezi, sa o iei de la capat in speranta ca data viitoare ai mai prins un pas… Si nimeni nu te judeca… Si inca ceva… Viata e prea scurta sa iti fie jena… Si daca tot esti acolo, danseaza… danseaza, cu joy, cu ochii larg deschisi, danseaza pe ritmul muzicii sau pe ritmul tau… Dar danseaza zambind, danseaza razand de tine, de greselile tale frumoase si atat de naturale…
Daca ar fi sa va povestesc acum despre toti oamenii pe care i-am intalnit in ultima saptama, in indepartatul Regat Unit, probabil ca nu m-as mai opri decat pe la pagina 86. Pentru ca am creat conexiuni noi, conexiuni fara de care acest univera nu ar fi functionat bine. Eu aveam nevoie de oamenii astia noi in viata mea si ei aveau nevoie de mine… si astfel, universul functioneaza cu inca vreo cateva rotite in plus pentru ca noi suntem legati. Am reusit sa intaresc unele conexiuni oe care mi le doream mai mult, pentru ca simteam ca merita acei oameni sa ia parte la viata mea mai activ, sa fie acolo… Si si pentru asta Universul este putin si mai fericit. Pentru ca stiu exact care este rolul acestora in viata mea si nu m-am inselat. Trebuia sa existe ca o conexiune reala si apropiata. Mi-am recastigat increderea in altii, care mi se pareau o cauza pierduta, insa am invatat ca fiecare om are ceva bun in el si depinde si de noi, ceilalti, sa il scoatem in afara… si sa il pastram acolo… si in mohorala lor caracteistica si uneori apasatoare, cu tine nu vor mai fi niciodata la fel. Pentru ca tot ce trebuie sa faci este sa fii tu, sa iti aratati ce ai mai bun, sa fii autentic… si nu au cum sa nu vada si ei, la randul lor, o sclipire de speranta fata de cei din jurul lor.

Am trait nopti nebune, in care am mai adaugat o pata de culoare tabloului nostru… si nu cred ca este gata sa fie impachetat cu fundita si pus intr-un sertar.. tabloul nostru e din ce in ce mai colorat… A intrat iar in viata mea si mi-a “splash”-uit tot galbenul narciselor, verdele de Anglia si brandusele proaspete de primavara pe un pergament proaspat, scris de noi zilele trecute… Cu discutii despre pozitivism, despre incredere in viitor, despre incredere in necunoscuti, despre ambitie si “never giving up”, despre parinti, despre prima iubire, despre calatorii, despre atasament… Si ma stie.. da, pentru prima data am simtit ca ma stie… Si acum, ca a inteles cum sunt, si nu mai sunt doar rasfatata intimidata in fata lui, am simtit cum ma apreciaza… si nu exista sentiment mai frumos decat sa vezi ca pictorul tau intelege ca picteaza… si cred ca am inceput sa pictez si eu pentru el… si a fost cu strans in brate toata noapte si piele goala, si buzele lui groase, cu parul meu mirosind a vanilie, cu muscaturi si vanatati.. cu dimineata intr-un hotel mult prea frumos pentru noi, cu asternuturi albe… cu sarutari pe frunte de dimineata si cu “spor la lucru, frumoaso”, ca cele mai frumoase cuvinte din tot tripul asta… Si sunt fericita!

Eram in trenul spre casa si am coborat cu 3 statii inainte de a ajunge la destinatie, pentru a alege acea experienta “de povestit”… si Doamne, iti multumesc ca m-ai invatat ca uneori e ok sa renunti la 3 ore de somn in plus, e ok sa renunti la confort, pentru ca doar atunci faci loc imprevizibilului. Multumesc ca m-ai invatat ca viata trebuie traita, multumesc ca imi dai energie sa fac toate nebuniile pe care mi le doresc si ca m-ai facut sa inteleg ca nu conteaza sa am tot Auchanul in frigider, si ca viata se construieste prin ceva real, nu prin somn si atitudinea “trebuie sa dorm 8 ore altfel sunt praf”. Si uite asa am ajuns eu la 1 noaptea intr-un club din fuckin’ UK, intr-un bar de negrii, in care am dansat cum nu mai stiu de cand nu am facut-o… O noapte in care au curs coktailurile si imaginea aia cu toti negrii dansand… cu toata sexualitatea lor, cu toate gagicele alea de se unduiau de parca aveau un cutremur inauntru… nu pot sa mi le sterg.. nu pot uita cum era un battle absolut firesc intre gagicele albe si negrese pentru masculi.. cum erau 2 tabere in parti diferite ale ringului, totul pentru atentia acelorasi tipi… Si inchipuiti-va cum eram eu, in blugi, cu un body albastru si mega simplu pe mine, cu mainile pe sus, in cea mai wild forma de dans, independent de tot jocul asta, asistand pasiv la lupta pentru atentie, atat de caracteristrica femeilor… eu pasiva, ele active.. la noi e pe dos, noi pasive, ei activi… a fost o betie de energie si pozitivism, cred ca mi se simtea aura pe o raza de 1 km 🙂 O mila, sa fim in sistemul corect…

Baaaah, lume, sunt fericita! Hai si tu in bubble… ma opresc inainte de pagina 80. Hahaaa…

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s