o banala seara de marti seara

sea_lovers_by_chyoyay-d37sagf

e marti seara si nu e nimic interesant de facut marti seara… nu azi… mi-am turnat un pahar de vin, mi-am aprins o tigara si citesc despre suflet… si stii ce, baby? ma gandesc la o noapte nebuna cu tine in care dansez goala pe Instant Crush de la Daft Punk … asta e soundtrackul dintr-o banala seara de marti…

jinduesc la o noapte in care nu exista maine pentru ca “acum”-ul de azi e contopit in dimineata urmatoare si zilele nu isi mai au sir… si cantecul se continua pe repeat, “and we’ll never be alone again”…
cand ma gandesc la tine ma gandesc la mare, cu miile ei de fatete, cum se poate metamorfoza pentru fiecare privire, pentru fiecare om… pentru cei care o iubesc si isi traiesc martea in linistea unui “acasa”, marea e doar o perspectiva, devine ca vantul pe care doar il simti si il auzi, dar nu il poti atinge…asa esti tu, baby, cu o mie de fete, atat de frumoase si de diferite, mereu pline de lumina si niciodata uitand cine esti cu adevarat…

ma gandesc la tine in zecile de ipostaze in care ne-am intalnit… cum acum esti departe de mine asa cum probabil ai fost mereu, insa ai fost si parte din mine (poate cea mai frumoasa parte), asa cum parte din mine e si marea mea cu buline…
nu, nu esti tu marea involburata, insa esti o mare nebuna si imprevizibila… iti stiu adancimea si ti-am intuit intunecimea, desi nu mi-am facut niciodata curaj sa merg in tine mai departe de linia de plutire… iti stiu si culoarea, baby, in toate nuantele albastrului si auriului, stiu ca poti reflecta razele soarelui si stii cum ma faci sa stralucesc in after-glow… stii sa imi ascunzi soarele peste noapte ca mai apoi sa mi-l dai dimineata… sa mi-l arunci peste asternuturi… gandul la mangaierile tale pe pielea sarata ma innebunesc…

te doresc intr-o banala seara de marti, chiar si fara paharul de vin si cu tigarile de mult stinse pentru ca mi-ai adus intotdeauna aminte ca nu exista limite, asa cum nici oceanul nu are inceput si nici sfarsit, ci se imprastie peste toate continentele, mici bucati colorate, iesite la suprafata apelor pentru a zgudui putin peisajul rotund al pamantului… imi aduci aminte ca imi pot intinde aripile peste tot cerul si ca trebuie doar sa zbor… imi aduci aminte ca puterea care vine din strafund e cea mai puternica si ca un tzunami poate spulbera orice obstacol… imi aduci aminte ca valurile sunt in viata noastra pentru ca noi sa ne urcam pe ele si sa le controlam pana la mal, asa cum ne ducem la capat fiecare provcare ce ne este aruncata in valtoarea vietii…

da, baby, imi aduci aminte cat de simpla si linistita poate fi viata si ca indiferent de furtuna din larg, sufletul trebuie sa ne fie cald ca un cantec ascultat pe o plaja, la un rasarit, in timp ce plutim high, furati de zarile albastre…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s