#6. O melodie noua consumata pe repeat

Uneori trec saptamani, poate luni fara sa ma simt inspirata de o noua piesa. Si ziua de munca trece mai greu, daydreaming-urile sunt puse pe pauza si nu am soundtrack. Imi curg gandurile si viata mult mai bine cand in cap mi se deruleaza un soundtrack. Cred ca am fost facuta pe muzica (Bine, o alta teorie de-a mea este ca am fost facuta in apa, la cat imi place. Ar putea fi o combinatie de genul in apa, in timp ce ai mei fredonau ceva?!. Ok, too much info).

Cand eram mica ma uitam la Ally McBeal cu mama si imi aduc aminte cum mergea la psiholog si parea sa isi bata joc de ea. O punea sa incerce tot felul de chestii sa isi ajute dramele de zi cu zi. Si i-a sugerat sa isi gaseasca un soundtrack vesel pe care sa il cante in momente critice. Si asa intra Ally in lumea ei cand era lumea mai draga pentru cei din jur. “Tell him that you’re never gonna leave him, tell him that you’re always gonna love him”. Si acuma ma face sa zambesc aducandu-mi aminte ce zapacit dadea din cap.

Na, am invatat lectia asta atunci si exact asa merg eu pe strada: fredonand si orice cuvant imi aduce aminte de melodia mea e ca un trigger ce ma face sa o cant. Si o cant in gand, o cant zumzait, uneori cu versuri intregi, sunt si chitara si pianul si basul si vocea. E toata simfonia in capul meu si isi desfasoara grandoarea dincolo de studio, de scena, de youtube, de cd, de radio. E vie in mine si nu ma pot dezlipi de ea. O meodie noua e ca un bandaj care se lipeste si greu, tare greu mi-o pot scoare din cap. De obicei scap de ea cand apare o alta care sa ma fascineze sau chiar e o perioada “fara muzica”. Da, am si perioade fara muzica, asa cum spuneam la inceput. Sunt zile tare gri, zile in care simt ca mananc nisip. Asa, fade.

Si atunci, cand dau din intamplare peste o piesa facuta parca  pentru mine, se face lumina. Ma trezesc dimineata,  o ascult la micul dejun (El, pe la a 3a zi nu ma mai suporta 🙂 ). Ies din casa, imi consum netul ca sa o ascult de cateva ori pana la birou. Ajung la birou, le-o pun si colegilor sa o asculte. Ii vad ca uneori se uita pe pereti dar sunt sigura ca daca macar pe unul l-ar atinge asa cum ma atinge pe mine, i-as face ziua mai buna. E contributia mea sociala 🙂 O share-ui cu toata lumea, o trimit pe whatup, prin mesaje si (uneori, nu mereu) pe facebook. Da, chiar simt ca pot face lumea mai fericita asa. Sau macar mai bogata putin. Daca e sa calculam si am cel putin o medie de 2 melodii pe luna, de prin 2000 cand se difuza Ally MacBeal, am cam strans o colectie generoasa. Si cand aud pe undeva melodia urlu in gura mare: “asta e melodia mea preferata din lume!!”. Cei care ma stiu mai bine nu inteleg cum de am atatea melodii care sunt “cele mai preferate din lume”. De aia! Asa cum poti sa ai mai multi cei mai buni pieteni, poti sa ai si mai multe melodii “cele mai preferate”. Penru ca viata e atata de frumoasa pe MUZICA!

 

Saptamana asta: Mumford and Sons, live in Africa. Iar clipul, clipul! Cum traiesc oamenii astia muzica. Cata pasiune.

Advertisements

#5. Melodia ta preferata e cantata in concert

2016-07-04 02.01.38 1

Se intuneca usor, dupa deja o ora si jumatate de concert, luminile erau stinse si stadionul San Siro era plin-ochi. El, in mijlocul scenei, incepe o progresie de chitara cunoscuta. Lumea se trezeste incet-incet, recunoaste melodia si incepe sa urle, sar toti in picioare si Bruce continua, cu ochii inchisi, sa cante la chitara. Un minut mai tarziu, vocea lui, in tonalitate joasa te duce in poveste:

“Well, it seems like I’m caught up in your trap again
And it seems like I’ll be wearing the same old chains
Good will conquer evil and the truth will set me free
And I know someday I will find the key
And I know somewhere I will find the key”

Sufletul meu e ca un balon, cand muzica e in sincronizare perfecta cu bataile inimii, se umfla, se umfla, se umfla, iar la refren da pe afara, se revarsa. Si atunci zambetul este mai mare decat incape intre doua urechi, simturile imi sunt ascutite, imi intra ritmul prin toti porii, sar, imi arunc mainile in aer, dau din cap si nu mai exista “curgerea timpului”.Exista doar “aici” si “acum”.

O data cu mine, se aprind toate luminile si mii de suflete ca al meu arunca  mainile in aer si canta la unison.

“Now it seems like I’ve been playing your game way too long
And it seems the game I’ve played has made you strong

Because I’m trapped
Ooh yeah, trapped”

Jason Silva are un filmulet in Shots of Awe: “We cry when something is more beautiful than we ever imagined”. Cred ca sufletele frumoase plang cand sunt sensibilizate de o emotie puternica. Pentru mine este imbatabil feelingul ala cand intre oameni nu mai exista religie, sex, varsta, ce haine porti, cat de lung ai parul, cati bani ai sau pe cine tii de mana. Cand o masa de mii de oameni devine un sigur glas, un singur suflet si in aer se emana o energie masiva.

Aaa, si mai e ceva… cum, dar Cum sa rezisti chitarii electrice combinat cu solo de saxofon?

Bruce Springsteen & The E Street Band – “Trapped”

 

#4. Un nou episod din serialul preferat

Processed with VSCOcam with hb2 preset

Ai o zi “meh”. Nu prea ai vorbit cu lumea, ai stat la calculator toata ziua, nu ai chef sa iti suni prietenii, iubitul a disparut in lumea lui, nici un whatzup nu ti-a trimis, ai mancat ceva doar sa iti umpli stomacul, nu ai ascultat nicio melodie buna si tot internetul e plin de junk. Ai dat scroll in  gol vreo 8 ore, productivitatea tinde la zero, in birou e camcals, te-ai lipit de scaun si afara e toropeala.

Cu jumate de ora inainte sa pleci de la birou proiectezi ce seara banala vei avea, ca  nu ai nimic de mancare acasa, ca nu ai programat nicio cina, abonamentul la sala a expirat si el lucreaza peste program. Dar iti aduci aminte ca e Joi. Si Joi iese ultimul episod din serialul tau preferat. Si te trece un fior prin tot corpul. Parca cineva ti-a dat cea mai buna  veste.

Cinsprezece minute inainte sa pleci de la birou proiectezi ce seara faina vei avea – doar pentru tine, ca parca mai ai ceva salata si telemea in frigider si te vezi infulecand din bol in pat, stiind ca in casa voastra se mananca la masa. Deja simti cum aerul conditionat va raci camera si pe tine, cum jaluzelele vor fi trase, cum dai play la film si te bucuri cand vezi ca ai 50 de minute de pure pleasure.

Recunosc, eu sunt usor ipocrita pentru ca pana si mie imi e rusine sa spun ca imi plac povestile infantile cu vampiri 🙂 Dar le urmaresc si pana si un episod din “Vampire Diaries” ma face sa uit de cat de “meh” imi e ziua si sa o transform intr-una “doar penru mine”. Pentru ca o zi pe care o petreci facand ceea ce iti place, e o zi castigata, nu e una pierduta. Chiar daca inseamna sa versi o lacrima la “Grey’s Anatomy”, sa razi la “Big Bang Theory” sau sa just relax a bit cu “The Originals” (da, sunt multe seriale cu vampiri:)).

Cu zece minute inainte sa ajunga el acasa, te uiti in jur si e plin de ambalaje, dormitorul miroase a otet si partea lui de pat a luat forma ta. Ai cinci minute sa devi din nou femeia perfecta, asa ca fugi si spala vasele, sa te prinda in fapt. Mai bine decat lesinata in pat, nu?

NJoy,

T.