And is peaceful in the deep

Sunt obosita pentru ca toata ziua mi-am tinut ochii in calculator, fara a ridica macar privirea si a ma uita in ochii colegilor mei. Par si ei absorbiti. Poate de munca, poate de probleme, poate e doar putin prea frig, prea repede. Sting totul mult dupa ce au plecat ei, trag jaluzelele si ies pe usa. Inca nu stiu daca incotro merg, dar ma dau jos la statia unde e sala de sport. Nu, nu ma gandesc la ce fac. Oricum ar fi, nu are cum sa fie rau… dar are cum sa doara. Pentru ca stiu ca o sa doara, ma doare deja totul de azi dimineata, am picioarele ca doi butuci de brad, nu le pot controla, nu pot sta jos. Sunt un pinguin citadin cu o grimaza constanta pe fata. Si urc, validez cardul, imi e frig. Totusi, ma dezbrac si imi iau costumul de baie, imi aranjez frumos ochelarii de inot si casca. Ma uit in oglinga si stiu ca asa cum arat acum, in ipostaza asta, sunt cea mai ne-sexy femeie sau macar cea mai putin atragatoare varianta a mea. Dar poate pentru unii sexy nu sta in cat rau arati in costum de baie, ci sexy e in atitudinea cu care intri in bazin si nu te mai opresti. Ce bine e sa nu gandesti cateodata si doar sa faci ceea ce trebuie facut. Primele doua bazine inot bras, usor, imi testez ochelarii si urechile. Mi se aburesc si imi intra cateva picaturi cam… pe peste tot. Dar eu stiu ca trebuie sa reusesc, si cu atat mai mare e challenge-ul, stiind ca am apa in ochelari. M..sunt obisnuita cu lacrimile…si cu vederea aburita. O, da, shoturile alea din Scottish.. ce vremuri.. si ce ameteealaaa si abureala in noptile de toamna. Urmatoarele bazine vin de la sine. Trag prima gura de aer si pornesc din capatul bazinului impingandu-ma cat mai departe, ma intind. Muchii imi sunt fericiti, plutesc. Capul imi este sub apa, expir exact pe doua brate si apoi scot capul pe partea dreapta, privind in sus. Linii. Linii sunt si jos, linii sunt si sus. Cineva s-a gandit la toate si asa cum e nevoie de repere pe mare, de un far pe care sa il vezi in departare pe tarm, asa un inotator are nevoie de repere pe toate traiectoriile. Iau aer din nou, intu sub apa, lovesc apa cu mana dreapta apoi cu stanga si ma repet. Ma repet de atatea ori pana cand mediul acvatic devine o a doua natura, ┬áca si cand a nu respira este corect si a respira e doar o abatere de la regula de baza. Repet pana cand uit numaratoare bazinelor si, ca sa nu fentez, scad doua din cand in cand in minte. Mmatematica nu e cea mai buna materie la care sa iti dai examenul cand faci sport. Nu are cum sa iti iasa. “Am de alergat 5 km, cu 7km/h, in cate minute?”. Poti sta 60 de minute alergand si iti garantez ca, pe cat de banal pare calculul, pe atat de ne-logica este mintea ta atunci. Las-o, las-o sa se oxigeneze, e momentul in care trebuie sa o eliberezi. In apa, simt cum ma intind si pe stanga si pe dreapta, abdomenul e compact, bratele trag, ma trag cu tot cu picioarele mele amortite. Ma opresc la 30 iar apoi la 60 de bazine. Am facut-o. Am facut-o si azi, desi cu o ora inainte visam doar asternuturile patului si … o salata cu pui.

 

 

Advertisements