And is peaceful in the deep

Sunt obosita pentru ca toata ziua mi-am tinut ochii in calculator, fara a ridica macar privirea si a ma uita in ochii colegilor mei. Par si ei absorbiti. Poate de munca, poate de probleme, poate e doar putin prea frig, prea repede. Sting totul mult dupa ce au plecat ei, trag jaluzelele si ies pe usa. Inca nu stiu daca incotro merg, dar ma dau jos la statia unde e sala de sport. Nu, nu ma gandesc la ce fac. Oricum ar fi, nu are cum sa fie rau… dar are cum sa doara. Pentru ca stiu ca o sa doara, ma doare deja totul de azi dimineata, am picioarele ca doi butuci de brad, nu le pot controla, nu pot sta jos. Sunt un pinguin citadin cu o grimaza constanta pe fata. Si urc, validez cardul, imi e frig. Totusi, ma dezbrac si imi iau costumul de baie, imi aranjez frumos ochelarii de inot si casca. Ma uit in oglinga si stiu ca asa cum arat acum, in ipostaza asta, sunt cea mai ne-sexy femeie sau macar cea mai putin atragatoare varianta a mea. Dar poate pentru unii sexy nu sta in cat rau arati in costum de baie, ci sexy e in atitudinea cu care intri in bazin si nu te mai opresti. Ce bine e sa nu gandesti cateodata si doar sa faci ceea ce trebuie facut. Primele doua bazine inot bras, usor, imi testez ochelarii si urechile. Mi se aburesc si imi intra cateva picaturi cam… pe peste tot. Dar eu stiu ca trebuie sa reusesc, si cu atat mai mare e challenge-ul, stiind ca am apa in ochelari. M..sunt obisnuita cu lacrimile…si cu vederea aburita. O, da, shoturile alea din Scottish.. ce vremuri.. si ce ameteealaaa si abureala in noptile de toamna. Urmatoarele bazine vin de la sine. Trag prima gura de aer si pornesc din capatul bazinului impingandu-ma cat mai departe, ma intind. Muchii imi sunt fericiti, plutesc. Capul imi este sub apa, expir exact pe doua brate si apoi scot capul pe partea dreapta, privind in sus. Linii. Linii sunt si jos, linii sunt si sus. Cineva s-a gandit la toate si asa cum e nevoie de repere pe mare, de un far pe care sa il vezi in departare pe tarm, asa un inotator are nevoie de repere pe toate traiectoriile. Iau aer din nou, intu sub apa, lovesc apa cu mana dreapta apoi cu stanga si ma repet. Ma repet de atatea ori pana cand mediul acvatic devine o a doua natura,  ca si cand a nu respira este corect si a respira e doar o abatere de la regula de baza. Repet pana cand uit numaratoare bazinelor si, ca sa nu fentez, scad doua din cand in cand in minte. Mmatematica nu e cea mai buna materie la care sa iti dai examenul cand faci sport. Nu are cum sa iti iasa. “Am de alergat 5 km, cu 7km/h, in cate minute?”. Poti sta 60 de minute alergand si iti garantez ca, pe cat de banal pare calculul, pe atat de ne-logica este mintea ta atunci. Las-o, las-o sa se oxigeneze, e momentul in care trebuie sa o eliberezi. In apa, simt cum ma intind si pe stanga si pe dreapta, abdomenul e compact, bratele trag, ma trag cu tot cu picioarele mele amortite. Ma opresc la 30 iar apoi la 60 de bazine. Am facut-o. Am facut-o si azi, desi cu o ora inainte visam doar asternuturile patului si … o salata cu pui.

 

 

#9. Sa mananci in pat

stocksnap_iszthpzi2n

“Nu stiu altii cum sunt”, dar pe mine mai ia extazul cand stiu ca o sa ajung acasa si pentru cel putin doua ore o sa fiu singura si o sa imi pot pregati cina si o sa pot lasa totul imprastiat prin bucatarie, fara sa pun nimic la loc in frigider, ca dupa sa imi dau drumul la ceva film comic (ieri a fos “New Girl”, m-a distrat de numa-numa) si ca pot sa imi pun castronul in brate si nimeni nu o sa ma certe ca nu am pus la loc sau ca fac mizerie. Si dupa ce termin de mancat  stiu ca pot lasa totul pe langa mine, pe langa pat si sa JUST NOT CARE. Chiar cacaturile astea dau savoare vietii. Dacae veun noroc in a fi singura la parint,e acela ca niciodata nu ma plictisesc si sunt foarte resourceful in a-mi face sa-mi fie bine si cand sunt singura 🙂

#8. Prieteniile care n-au distanta

 

fb_img_1479371381098-01

Ieri a murit Leonad Cohen. Pentru mine el trebuia sa ia Nobelul. A fost prima veste pe care am citit-o cand m-am trezit. Si am plans. Am izbucnit. Parca a fost un prieten vechi. Ce sunt prietenii? Sunt acele prezente cu care traiesti emotii, care te fac sa te gandesti, care te fac sa filozofezi, sa iti pui intrebari si care sunt acolo atunci cand ai nevoie sa visezi, sa plangi, sa fii izolat de lume. Sunt aceia alaturi de care dansezi sau cu care iti petreci un drum lung. Lipsa prezentei fizice nu descalifica un prieten. Pe muzica lui Cohen am visat, am avut inspiratie, am scris. L-am ascultat in masina, am dansat singura si in doi, am ras imaginand-mi “a place where the kids like to play”. Kobain zice in “Pennyroyal tea” -“Give me a Leonard Cohen afterworld…So I can sigh eternally”.

Si uite asa, mi-am adus aminte de Amalia. Amalia mea care l-a vazut in concert la Bucuresti. Cand a plecat mi-a zis ca TREBUIE sa mearga, s-ar putea sa fie ultima data cand il vede. Eu mi-am spus ca TREBUIE sa mai fie si o alta data, refuz sa cred ca voi trai si nu voi fi fost amutita si inmarmurita in fata prezentei lui. Ieri m-am gandit mult la Amalia si la  cum ma sunase pe ultima melodie din concert, din  Piata Constitutiei. Eu eram in Timisoara, machiata, pregatita sa ies la party. Lumina era stinsa si timp de 5 minute, cat a durat apelul, mi-a fost frica sa respir sau sa deschid ochii, de frica sa  nu stric cumva magia ce intra pe canalul telefonic. A cantat “Take these waltz” si am plans din prima pana in ultima clipa. Fara sa ma auda nimeni. Dar Amalia m-a simtit. Si a plans si ea cu mine. Cred ca momentele in care doi oameni plang impreuna creeaza o legatura foarte puternica  E atat de dezarmant si de sincer… Ieri am sunat-o, la fel de pangacioasa sa ii spun ca nu mai e Cohen. Stia si asculta si ea, ca si mine, muzica lui. Nu mai vorbisem de 4 luni. A fost ca alaltaieri. A fost sincer, cu drag si cu dor, ca si cum nu e nevoie de cuvinte, ca si cum sufletele noastre stiau ce trebuie sa isi spuna. Da, prin telefon.

Azi dimineata am primit un mesaj de la ea. Cel mai frumos mesaj de multa vreme incoace.”M-am bucurat tare mult ca te-am auzit ieri. oricum, cand ti-am auzit vocea… nu mai puteamn sa vb de plans. ptr ca tu… tu si sensibilitatea ta.”. Da, Amalia, “astea-s cele mai faine prietenii, cand poti vorbi dupa o mie de ani si..sa plangi ca fraieru <3”

Preieteniile astea sunt cee care trec de limita timp si spatiu, mii de km inte noi, mii de ore distanta nevorbite. Insa dainuie, daiunie cum Cohen o sa dainuie mereu prin muzica lui, indiferent unde ar fi.

Mantre culese din 2016

imag7206

Am cateva cuvinte pe care vreau sa mi le spun. Anul 2016 a fost concentrat pe Iubire. Daca in 2015 am fost ocupata cu cunoasterea de sine, introspectia, analiza, concluzionarea, anul 2017 a venit la fix ca anul de “practica”. Primele 6 luni am mai avut cateva lectii de invatat referitor la viata mea si directia in care merg, iar acuma sunt in plin plan de a pune in aplicare toate lectiile si educarea mea, zi de zi, in privinta asta. Sa bata tobele.. pam pam. Mai jos, o listuta cu ce fac acum (si nu faceam inainte):

  1. “Stiu ce inseamna sa ai “indeajuns”, fac diferenta intre lucrurile esentiale si cele mai putin esentiale. Fericirea tine de perspectiva ”
    De exemplu, imi dau seama ca ptr a fi fericita nu am nevoie de o casa mare, desi la inceput simteam o mica frustrare referitoare la asta. Obisnuita intr-o Romanie in care la 25 de ani majoritatea din cercul meu au apartamentul lor, am fost dezamagita sa aflu ca in Italia e foarte greu sa iti cumperi un apartament. Fericirea nu e casa in care stai, ci dragostea ce pluteste in 2 camere, stiind ca locusorul tau a  fost aranjat cu dragoste, in care te simti sigur si il simti “acasa”. In care asternuturile si chiuveta e curata, in care florile isi au locul de cinste si in care te poti cuibari in bratele celui de langa tine.
  2. “Am 30 de ani si in toate capitolele din viata mea sunt doar la inceput.”
    Nu, nu e o scuza pentru ce nu am apucat inca sa fac sau o scuza ca nu am facut mai mult. Dar cand ajungi frustrat de faptul ca nu ai mai mult, mai repede, trebuie sa imi aduc aminte ca sunt doar la inceput de drum. Da, vreau copii dar imi aduc aminte de tot drumul meu de a ajunge aici, langa Omul meu, cu prieteni noi si frumosi, intr-o tara care imi ofera munti si mari si multe kilograme in plus. Imi aduc aminte de toate calatoriile mele, de toti de care am fost parasita si toti cei pe care nu i-am iubit. Sunt exact in momentul unde trebuia sa fiu in viata mea, nici mai mult, nici mai putin.
  3. “Cu oricat de putini bani, tot poti sa faci tot (sau sa simti tot).”
    Da, eu nu cred ca in scuze de genul “nu merg la sport ca nu am bani”. Iesi afara si alearga, mergi la munte, investeste intr-o bicicleta si gaseste noi modalitati de afi actio. Nu cred in “noi nu mergem in concediu ca strangem bani”. Important e sa schimbi cotidianul, de a pleca de acasa, de a-ti schimba putin energia.
    Si nici eu nu am voie sa folosesc scuza asta. De aia, regula de mai sus ma face sa devin inventiva, plina de resurse de a gasi alternative ptr a face ceea ce imi doresc, in lipsa banilor (mai multi). Pentru ca dintr-o experienta nu conteaza locul unde de afli,ci feelingul cu care esti inlocul respectiv. Si feelingul ala nu e dat de lumea de afara, ci de universul interior. Da, nu toti pot merge in Bali in fiecare an, dar un mega trip prin tara, cu cortul, in hostel, cu prietenii, in 2 sau singur iti poate aduce atat de multa bucurie. E mai posibil sa il tii minte decat daca stai la 5 stele in Grecia. Beacause is about the feeling.
  4. “Cand ceva ma nelinisteste, SPUN si nu ma mai consum ca o lumanare in silentium.”
    Totusi, imi iau cateva momente/ ore/ zile inainte de a actiona. Toleranta nu inseamna sa treci cu vederea, ci de a discuta si a ajunge la rezultatul dorit. Important e ca celalalt sa inteleaga cum vezi tu lucrurile si de ce exista o diferenta intre voi. Important e sa mitighezi diferentele, sa faci prapastia mai mica, pentru ca data viitoare amandoi sa fie mai atenti. Si merge! Plang in mine si ma supar, dar stiu ca lucrul pe care mi-l doresc cel mai putin e sa fiu suparata. Niciodata asta nu “da o lectie”. Asta merge doar la oamenii slabi. E atat de egoist. Sa santajezi pe cineva cu “frica”, de frica sa nu te mai porti tu urat cu ei ca o consecinta a unor actiuni.
  5. “Cand simt ca un mediu nu imi face bine, PLEC. Cand simt ca o discutie nu e pentru mine, ca imi zgarie principiile morale, plec.”
    Nu dau lectii nimanui si nu sunt cu nasul pe sus. Avem dreptul sa fim diferiti. Imi exercit acest drept.
  6. “Mai putin cu “eu vreau”, “nu am”, “eu am” si mai mult “eu sunt”, “eu voi fi”. Focus pe drumul spiritual, nu lumea materiala.”
  7. “Cea mai importanta revelatie pentru mine a fost ca unul din scopurile mele in viata e SA FIU FERICITA.”
    Banal, nu? Ai crede ca toti sunt asa. Nu, nu cred. Cel putin actiunile celorlati nu par sa reflecte acest lucru. Autocompatimirea, neschimbarea unei situatii care dureaza de mult, mizeria de care se inconjuoara unii. Tot ceea ce nu adera la scopul meu, voi schimba.
  8. “Energia mea e importanta pentru mine si cei din jur.”
    Aleg sa o ofer doar persoanelor care stiu sa se bucure de ea, nu cei care isi bat joc sau care nu o aprecieaza.
  9. “Toti oamenii se iau cu bune si cu rele.”
    Si trebuie sa accepti si defectele unui om, iar daca le intelegi si rareori esti “dezamagit”. Dar ia-l pentru cele “bune”, atata timp cat nu conflicta cu tine.
  10. “Tot ceea ce fac o fac ptr mine, nu ptr a castiga aprecierea celor din jur, nu pentru a primi ceva in schimb.”
    Dragostea pe care o ofer o ofer pentru mine pentru ca vreau, nu pentru a fii iubita. Cadourile pe care le fac, le fac pentru ca oamenii imi sunt dragi, nu ca sa primesc cadou de ziua mea. Ma implic pentru  mine, nu ptr ca castiga respectul celorlalti. Pentru ca respectul, dragostea si reactiunea vine doar in momentul in care actiunile tale sunt dezinteresate.
  11. “Peste nevoile maslow de baza, cel mai important pentru mine e sa am o relatie frumoasa.”
    Nu pot defini “frumoasa”, dar vorba Mariei. Cand nu trebuie sa te explici cat de bine e, abia atunci insemana ca e bine. Asta vreau. La asta tind. Nu tind la casatorie si nu ma streseaza. Pentru ca daca stiu ca azi e bine si stiu cum sa fac si maine sa fie bine, ajungi la infinit, nu? Viata se traieste zi de zi. Mindfulness, nu trairea in viitor.
  12. Nu e o lectie noua, dar “Oamenii pe care ii ai aproape  (fizic sau moral) iti dau calitate vietii si o fac mai buna, over the top”.
    Anul asta ii apreciez mai mult si vreau sa le si arat asta.
  13. “Ai mei. Sunt cea mai importanta relatie din viata mea si tot ce sunt sunt datorita lor si sunt cea mai norocoasa.”
    Nici noi nu stim cum s-a intamplat sa fim toti “oameni mari”, dar increderea pe care o au in minte imi da aripi!

“Uite-o scoica”

Aside

Blogul asta de fapt l-am facut pentru mine, pentru memoria mea de “pestisor de aur”… Un prieten im spune ca sunt ca un pestisor in acvariu care tot da ture si se mira: “uite-o scoica”… mai da o tura si iarasi: “uite-o scoica”.. Asa sunt eu… Desi un dezavantaj pe care trebuie sa il compensez, avand grija sa imi notez pe post-it-uri, prin agende, pe mana, prin jurnale ce trebuie sa fac, am marele noroc de a fi mult mai fericita decat altii. Uit ca am mai trait acelasi lucru la aceeasi intensitate si de fiecare data mi se pare incredibil. Asa ca sa curga cu “the amazing” of 2014 – mid-year review.

M-am indragostit si m-am automotivat sa invat, ca un cadou, piesa care ma face sa cred ca dragostea exista. Este singura piesa care inca face sa se opreasca tot timpul in loc si sa se scurga pe langa mine, in timp ce eu incremenesc, sorbind fiecare nota. E piesa care m-a facut sa plang la repetitiile de canto de la Opera Nationala, de prea multa emotie… Fiecare vers l-am simtit si rezultatul a fost un “eu” sincer, dincolo de orice masca. Am stat o noapte sa inregistrez the “perfect video”, insa a iesit doar ceva… frumos… Am dat “All of me” si ma bucur ca inca am puterea asta de a darui. Si, Doamne, cum as oferi daca m-ar lasa unul cu adevarat. Acum scriu si privesc chitara… Imi este foarte draga si Omul ramane drag, insa, “All of me” ramane inca la mine gata de imprastiat in alte directii.

Am inotat. Mult. “My head’s under water but I’m breathing fine”… Mi-am reglat pulsul in 5,65 km sub apa, in cadenta perfecta a unor guri de aer la fiecare doua brate. Am inotat si dimineata la 4 jumate, cand orasul dormea, iar eu miroseam a clor. Venind spre casa sa ma odihnesc 3 ore, vedeam Rasaritul. Jinduiam la Bolero si la mirosul de Sare. Intram in apa cu emotii si nestiind daca voi rezista, ieseam dupa fiecare jumatate de ora cu sentimentul ca Lumea e a Mea, ca nu exista limite… Asa, uda, cu casca si ochelari, poate cea mai neatractiva din cate am fost, am simtit ca nimic nu ma poate dobori. Se intreaba lumea la ce te poti gandi cat esti sub apa. Eu privesc linia de pe fundul culoarului si in background numar..1,2,3.. Devine ritmul. Pe urma adaug o melodie… Una careia ii stiu versurile si stiu cat dureaza… Este layerul de peste. Pe urma, cu toate astea in fundal, imi aleg un gand. Unul frumos si constant. Si tin de el cu dintii de teama sa nu ma dezechilibrez si sa pic. Si o duc asa, pe ritm, melodie si emotii pana cand se aude fluierul ultimei runde. Atunci uit de tot si ma gandesc doar la respiratie, la muschi, la abdomen incordat, la triceps, umeri si imi pun fiecare celula in miscare pentru a sprinta inspre finish.

Am alergat. Mult. 21,6 de km pe munte. In 3 ore. Nepregatita. Si totusi, am muncit ceva ca sa ajung aici si sa ma simt “nepregatita”. “Wild heart get far”. Limite fizice… tot mai mult, tot mai mult… e ca un drog… Vrei mereu mai mult. Sa simti ca crash-ui si totusi mai duci. Am alergat cu Au, si am inceput in panta. Mi-a spus sa nu ma grabesc, urmeaza o portiune dreapta. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit au fost “ACUM, baga”… Si nu m-am mai oprit. Nu stiu cum, am ajuns la 10 km, la punctul de alimentare, am luat din mers cateva alune, fructe uscate, glucoza si mi-am pus apa. Eram deja la jumatate. Alergam pe poteci de munte, printre brazi, fix sub cerul albastru, la vale 4 km prin jnepenis, driblam bradutii si pe cei cu genuncii mai slabi. Am alergat in gol alpin, am sarit prin paraiase si balti, m-am udat de sus pana jos, colcaiau bocancii de atata noroi. Am simtit acel “runner’s high”, cand picioarele nu mai erau ale mele, se aruncau unul in fata celuilalt, in avant puternic, mainile pe langa corp, tot corpul la unison, respiratia nu o mai simteam… Am depasit multi din fata si am tinut de concentrare pana cand chiar s-a terminat tot oxigenul din muschi. Da, atunci cand credeam ca nu mai putem, exista resurse in noi care ne imping inspre linia de sosire. Ultima bucata, ultimii 4 km au fost doar panta. Atunci mi-am propus sa nu ma mai grabesc, sa ma bucur de peisaj… Si am mers, rapid, constant, cu sticla in mana… M-am gandit sa imi pun “Invincible” in casti. Ei bine, la un puls atat de crescut, cumva sufletul imi era tandari si am simitit ca nu mai pot respira. Sa fi fost emotia finishului? Nu e explicabil… Am alungat orice durere si m-am concentrat pe “brazi inalti, carunti” si mi-am smuls castile. Am trecut linia dupa o cazatura fantezie la cativa metrii inainte si am plans o vreme… De bucurie, normal 🙂

Sa notez aici ca am facut 36 de flotari.

Next chapter: Cant. Visele mele, se implinesc, cat bat din palme sau cat clipeeesc… Inca un punct de pe bucket list – sa fiu lider vocal intr-o trupa… Si m-au gasit baietii de la Nuybai, 4 oameni absolut minunati, care m-au primit cu bratele deschise si cu care repet de 2 ori pe saptamana. Orele de repetiii imi dau un sentiment inaltator. Imi cunosc vocea din ce in ce mai bine, de fiecare data ma joc altfel cu ea, cresc, cresc, cresc… Adele – Make you feel my love… O piesa in care ma pierd si o cant mereu cu ochii inchisi si cu surasul pe buze. I try – Macy Gray – E exact pe timbrul meu si o ador, mi-a placut si am consumat-o acu cativa ani pe repeat. Je Veux – Zaz – crezul meu in viata si e piesa MEA – Je veux de l’amour, de la joie, de la bonne humeur/ Allons ensemble, découvrir ma liberté – I want, love, JOY, good spirit! Pai si nu? It’s not about the money, money, money – Just wanna make the world dance. Astept cu nerabdare primul concert. O sa ma pis pe mine… dar cu ochii inchisi 🙂

Pfoai, nici nu mai stiu cate si mai cate – 2 vama veche, un interviu, un Electric Castle, zeci de rucsace de haine spalate, mult sport, multe povesti, sute de oameni cu care am vorbit, promisiunea unui concediu la surf, multa ciocolata neagra mancata, joy everywhere, oameni care ma aprecieaza, care imi dau si carora incerc sa le ofer cel putin la fel de mult… Dormit prin corturi, ma cheama “Maria” alaturi de prietena “Stefana”… concerte si palinca, rasete, overtime si nervi la job, JOY rosu cu radio Zu si sarutari Criminale… Multe Capite si slana si rosii si ceapaaaaa… Am fost barman, am servit gratis, am intalnit-o pe Fluturas la Pescarie, m-am indragostit intr-o noapte de povestile unui baiat pe care nu il voi mai vedea niciodata… M-a luat in brate la ora zece, in timp ce Soarele se urca peste mare, intre povesti despre nebunii unui azil din Anglia, in care am spart noaptea in doua cu rasetele noastre si mi-a spus ca miros atat de bine, incat ar incapsula mirosul meu si l-ar lua cu el peste tot… Hm… Vanilie…  Mii de minute vorbite la telefon de drag… Frenezie si somn… uneori… dupa Apus.. Rasarite… peste Zece, deja…

Sufletul mi-e bomba… Traiti, da? Iesiti afara si traiti… Eu ma pun sa fac curat 🙂

 

 

 

 

Your summer reading list: Rashida Jones, Elizabeth Gilbert, Bill and Melinda Gates and many more share their book recommendations

For summer reference

TED Blog

Books - vector illustration

Summer: the season for cracking open a good book under the shade of a tree. Below, we’ve compiled about 70 stellar book recommendations from members of the TED community. Warning: not all of these books can be classified as beach reads. And we think that is a good thing.

books-Elizabeth-GilbertPicks from Elizabeth Gilbert, author 

The Principles of Uncertainty by Maira Kalman. “The only book I have ever bought by the crate-load. I give copies of this sumptuous masterpiece to everyone I care about. I could try to describe it further, but … it would be more efficient if you just read it yourself. (Watch Maira Kalman’s TED Talk, “The illustrated woman.”)

Age of Wonder: The Romantic Generation and the Discovery of the Beauty and Terror in Science by Richard Holmes. “I just finished writing a novel about
18th- and 19th-century scientific exploration, and this engaging book was a…

View original post 4,025 more words

Viata din anii mei… 28

          Image

Oameni dragi, va doresc sa traiti cat mai multe dimineti cu cafea sub cerul liber, sa stati in nisip, sa umblati in talpile goale, sa nu va fie frica de scoici, de meduze sau de pietre. Sa mai lasati sarea marii in par in noptile de vara, pentru ca e cel mai bun balsam, sa mirositi a ape dulci de munte pentu ca e cel mai fin gel de dus, sa urcati munti, sa ii alergati, sa nu incetati sa credeti in oameni, in frumos, in “se poate”… Sa nu uitati ca cea mai mare forta vine din noi atunci cand ne dorim ceva cu adevarat si ca putem face orice! Mi-a aratat viata in multe ocazii ce poate face un “ideal”, cum te impinge dincolo de linia de sosire… Va doresc sa va gasiti acel ideal in toate planurile vietii. Va doresc sa va puteti bucura de o conversatie cu un prieten, la un ceai negru cu miere si lapte, sa aveti mereu oameni care sa va dea un sfat, care tin locul a 20 de psihologi… Va doresc sa vedeti macar zece Rasarite pe an si sa nu dormiti niciodata inainte de Apus pentru ca viata e scurta si nu trebuie dormita… sa va treziti cu zambetul pe buze si sa fiti mandri de ceea ce faceti… va doresc sa alegeti ganduri si haine frumoase, mancare sanatoasa, dar sa nu uitati sa va bucurati de o inghetata de alune… sa beti freshuri dar sa nu uitati rolul unui Mojito la malul marii, dimineata, sau cum te lingi pe buze in timp ce privesti spuma marii la mana unui White Russian, cand plaja e goala si iti ai inima plina…
Sa reusiti sa apreciati un ritm care iti da inima mai tare, sa asculti macar o data un saxofon, sa canti la un foc de tabara, sa iei un autograf pe un servetel… lucruri simple ce te upgradeaza, ce iti tin sufletul in priza…
Sa nu uitati ca viata e o stare de spirit si noi ii dam culoare…

Eu multumesc celui de Sus, Universului, karmei, ingerasului meu pazitor ca sunt inconjurata de iubire, de oameni si emotii minunate… si azi m-am intors acasa si imi dau seama ca traiesc… la 28 de ani sunt cea mai fericita asa cum sunt, si va multumesc si voua, prietenilor, pentru toate gandurile frumoase… JOY mult..stiti, da?